Inspectoratul de Stat al Muncii este autoritatea administrativă în subordinea Ministerului Muncii și Protecţiei Sociale, care potrivit prevederilor Legii 140/2001, asigură aplicarea legii în domeniul raporturilor de muncă, securității și sănătății în muncă și exercită control de stat al întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor de orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare, al persoanelor fizice care angajează salariaţi, precum şi al autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale al agențiilor private și al intermediarilor nelicențiați.
În această activitate, Inspectoratul se conduce de Codul muncii al Republicii Moldova nr.154/2003, Legea privind Inspectoratul de Stat al Muncii, Legea privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, alte acte normative și tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
La finele anului 2022, a fost inițiată o reformă structurală complexă de combatere a muncii nedeclarate și subdeclarate prin modernizarea și creșterea eficienței ISM. Reforma Inspectoratului de Stat a Muncii face parte, de asemenea, din eforturile de reducere a economiei informale prevăzute în Programul Național de Ocupare a Forței de Muncă pentru anii 2022-2026. Mai exact, obiectivul specific numărul 2 al programului vizează reducerea ocupării informale de la 22,9% în 2021 la 19% (cu 3,9%) în 2026.
Munca nedeclarată reprezintă o deviere de la contractul social cu impact nociv asupra populației, firmelor și statului. Conform datelor BNS, în anul 2021 numărul populației cu un loc de muncă informal constituia 192 mii de persoane, ceea ce reprezintă circa 22,8% din populația ocupată. Pentru a înțelege cel mai bine efectele nefaste ale economiei informale este suficient să consemnăm care sunt criteriile statistice, în baza cărora persoanele sunt incluse în categoria de sector informal și anume: i) pentru acești angajați nu se plătesc contribuții de asigurări sociale, ii) ei nu beneficiază de concediu anual plătit, iii) de asemenea, nu beneficiază, în caz de boală, de concediu medical plătit.
Reieșind din aceste caracteristici putem enumera și principalele consecințele negative asociate cu un nivel înalt de economie informală și anume: i) ratarea unor venituri semnificative la buget, ii) lipsa de protecție și asigurare socială a angajaților (dreptul la pensie, concediu de maternitate, servicii medicale și concediu de boală, îndemnizații în caz de accident de muncă, indemnizații de șomaj, concediu anual plătit) sau iii) dezvoltarea concurenței neloiale dintre întreprinderi.
PROGRAM NAȚIONAL DE REDUCERE A MUNCII NEDECLARATE PENTRU ANII 2024-2025
PROMOVAREA MUNCII LEGALE ȘI DECLARATE PRIN REFORMAREA INSPECTORATULUI DE STAT AL MUNCII
Inspectoratul asigură aplicarea prevederilor actelor normative din domeniul muncii, securității și sănătății în muncă și migrației de muncă.
a) exercitarea controlului de stat asupra respectării actelor normative în domeniul muncii, securității și sănătății în muncă, la întreprinderi, instituții şi organizații, cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare, la persoane fizice care angajează salariați, precum şi în autoritățile administrației publice centrale şi locale (în continuare – angajatori), precum și în domeniul migrației de muncă;
b) difuzarea informațiilor privind cele mai eficiente mijloace de respectare a legislației muncii;
c) informarea Ministerului Muncii și Protecției Sociale despre deficiențele legate de aplicarea legislației muncii.
a) analizează riscurile, planifică și controlează respectarea de către angajatori a normelor de securitate și sănătate în muncă referitoare la:
b) cercetează accidente de muncă;
c) analizează riscurile, planifică și controlează respectarea dispozițiilor actelor normative în domeniul raporturilor de muncă referitoare la:
c1) în cadrul procedurii de control asupra activității agențiilor private sau a intermediarilor nelicențiați, controlează respectarea dispozițiilor actelor normative cu referire la:
g) participă la elaborarea actelor normative, metodologiilor, instrucțiunilor, ghidurilor, recomandărilor metodice cu privire la aplicarea prevederilor actelor normative referitoare la raporturile de muncă, securitatea şi sănătatea în muncă, pe care le aprobă Ministerul Muncii și Protecției Sociale;
h) după necesitate, prezintă Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale propuneri de modificare a actelor normative în domeniul raporturilor de muncă și al securității şi sănătății în muncă;
i) acordă la solicitare, asistență metodologică în procesul de pregătire, instruire și informare a angajatorilor și salariaților, precum și a altor persoane interesate în aplicarea legislației în domeniul relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă;
i1) acordă, la solicitare, consultanță în mod gratuit angajatorilor și salariaților în domeniul de competență;
j) examinează petițiilepetiții ale cetățenilor și sesizări parvenite de la unități economice, instituții și organizații;
l) organizează şi efectuează instruirea inițială şi continuă a inspectorilor de muncă şi verificarea cunoștințelor acestora la finele fiecărui curs de instruire, indiferent de instituția în care activează aceștia;
o) participă, în cadrul Consiliului de soluționare a disputelor, la examinarea contestațiilor depuse de persoanele controlate împotriva acțiunilor şi actelor inspectorului realizate în cadrul procedurilor de control de stat asupra activității de întreprinzător;
p) examinează contestațiile depuse de persoanele controlate care nu sînt subiecți ai activității de întreprinzător, de salariați și de alte persoane împotriva acțiunilor şi actelor inspectorului realizate în cadrul procedurilor de control;
r) colaborează cu patronatele şi sindicatele, modalitățile de colaborare fiind stabilite prin acordul comun al părților;
s) colaborează cu organele similare din alte state la realizarea prevederilor acordurilor internaționale în domeniul de competenţă;
t) exercită alte atribuţii prevăzute de actele normative.